Compulsii

Tu îţi împachetezi grăbită să pleci în Vamă

undeva în alt oraş

te împiedici prin casă de lucruri mărunte haine

cărţi şi parfumuri

3 apeluri ratate gemantanul cu şenile pe scări

şi taxiul în faţa blocului

Eu bolesc în casă de o săptămână

mănânc doar fructe şi ascult Tool&Wu Tang Clan

nu îmi mai doresc nimic de la viaţă înjur pe cine trebuie

şi pe cine nu trebuie

uşa închisă trântită ca într-o scenă siropoasă

de film american Taxele pe apartament să nu uit

(prin sarcasm ajung la o satisfacţie apropiată de orgasm,

acum, de exemplu, ar fi momentul pentru un laitmotiv )

Banii pentru proteine ascunşi în bluza Converse

îmi pot imagina multe

când organismul suferă

şi creierul îmi spune: toţi ceilalţi o duc surprinzător de bine!

Şi toţi ceilalţi îşi spun prin general:ăsta e pe bune sau face mişto de noi?

(chiar acum probabil te-ai întrebat: prin care general? dar e în general de fapt

dacă te uiţi atent cu un vers mai sus)

m-aş hrăni cu sânii tăi bronzaţi şi pielea ta umedă

de şopârlă ca un mormon colonist din bulbul unui

crin Sego, pe timp de secetă.

aş regiza o scenă wide-angle cu un norvegian care în toiul nopţii

sapă o groapă pentru pisica lui şi brusc e confuz:

uită de el, uită ce trebuia să îngroape.