Compulsii
Tu îţi împachetezi grăbită să pleci în Vamă
undeva în alt oraş
te împiedici prin casă de lucruri mărunte haine
cărţi şi parfumuri
3 apeluri ratate gemantanul cu şenile pe scări
şi taxiul în faţa blocului
Eu bolesc în casă de o săptămână
mănânc doar fructe şi ascult Tool&Wu Tang Clan
nu îmi mai doresc nimic de la viaţă înjur pe cine trebuie
şi pe cine nu trebuie
uşa închisă trântită ca într-o scenă siropoasă
de film american Taxele pe apartament să nu uit
(prin sarcasm ajung la o satisfacţie apropiată de orgasm,
acum, de exemplu, ar fi momentul pentru un laitmotiv )
Banii pentru proteine ascunşi în bluza Converse
îmi pot imagina multe
când organismul suferă
şi creierul îmi spune: toţi ceilalţi o duc surprinzător de bine!
Şi toţi ceilalţi îşi spun prin general:ăsta e pe bune sau face mişto de noi?
(chiar acum probabil te-ai întrebat: prin care general? dar e în general de fapt
dacă te uiţi atent cu un vers mai sus)
m-aş hrăni cu sânii tăi bronzaţi şi pielea ta umedă
de şopârlă ca un mormon colonist din bulbul unui
crin Sego, pe timp de secetă.
aş regiza o scenă wide-angle cu un norvegian care în toiul nopţii
sapă o groapă pentru pisica lui şi brusc e confuz:
uită de el, uită ce trebuia să îngroape.
