Sânge rău

de zanbizarrblog

Aș fute o minoră într-o pădure solitară,
câmp masiv de orgoni,
dar fără crud-tomnatic lamento, să îi aud doar frunzele
foșnind ușor în vânt și scoarța cerului troznind intens de empatie.
Aș fute două-trei, le-aș linge bine fricile electrice și sânii moi
să nu își toarcă țipătul înăuntru.
Trăiesc o viață dementă, alerg de dimineața până seara
pe treptele piramidei lui Maslow,
în vechiul meu oraș de sfinți nebuni, săraci, atemporali.
Cu baruri multe și curve de la sat dresate, terenuri împărțite
și droguri pentru cai.
Doar fratele Răzvan mă împinge și mă asistă.

Cândva eram carbon, dansul junglei si cățăratu spre idei.
Păstrez potcoava ipocrită pe care o poate afișa lejer
chipul uman prin spectre de lumină,
„doar ca să supraviețuiască.“
Laș deoparte tot ce e plictisitor și inutil: fetele vor să stea în genunchi
și să înghită,
e tribal, antropologic. Supunere și devorare.
La 30 de ani, am găsit casa echilibrului dar balansez între simplitatea briciului
și rock’n rolla ca un Budhha răsfățat.
Sânge rău, competitiv, fair doar din orgoliu,
altfel vreau să fiu mereu mai bun decât tot ce ești tu.

Când am venit acasă din București, E-ON mi-a lăsat un bilețel în ușă
ca o corporatistă bitchy. Am încercat de două luni să îți spun.
Nu te pot scoate din întunericul tău.

Reclame