Teorema

de zanbizarrblog

Am așteptat șirul viziunilor blânde și coapte,

rod al scrâșnetelor din dinți și conversațiilor păgâne,

poduri de oase, oase de circumstanță,

așa spuneam mereu, și devenea ritual, mantră amețitoare

vibrând dulceag în cap.

 

Din două în trei, din trei în cinci, din cinci în opt,

din opt în treișpe. Zile, cartiere mohorâte,

umbrite

de protezele unui zeu deformat, maestru de ceremonii.

 
Pe gresie fierbe zeamă de căpşuni,

afară revoluţionarii melancolici crescuţi iarna

în debarale cu mii de kilowatti

incendiază gherete şi maşini,

paiaţe în costume scumpe, atârnate de sârme

până la ultimul etaj.

 

 
Gura mea deschisă de canibal tripat

în ședințe de ayahuasca

visează culoare pentru gambele tale supradimensionate,

cu flori tribale târându-și rădăcinile prin piele

spre vizuina unui iepuraș cu trac.
 

 
Gura mea deschisă

visează înţelegerea spaţiului până la margini

şi dincolo de, mişcare împreună cu materia

ca într-un model Friedmann.

Până la obezitatea gândurilor fragile, ascunse.

Reclame