12: 54 A.M

de zanbizarrblog

roboții din titan ce îi ții și acum în debara
își fac frânghii
până la mine.

prin fața mea trec umbrele de lut ale unor femei
pe care nu le recunosc,
nu au mai fost prezente în viața mea.

stau lângă o sobă. e cald, confortabil
și doar pixelii monitorului luminează încăperea,
o explozie sau un final cu mesaj mistic.

nu am memoria chimică a lipitorii care trece
a doua oară prin spirale de sare
și suge sângele de la capăt,
nu știu în cine să mă împing,
pe cine să lovesc,
lucrurile simple.

aștept momentul potrivit să țâșnesc până la ușă,
până într-o insulă exotică,
Zanzibar sau Bali.
singura armă e lipită de gâtul meu
și mă joc cu ea ca în Seul contre tous,
stau pe vârfuri.

prezentul e amorf, îl pot modela oricând
gândul ăsta mă păstrează tânăr
coapsele tale apasă munți sunt mai lungi decât altădată

când ne vedem ne acoperim gurile cu palmele mânjite
de lut și sânge,
trecem în grabă unul pe lângă celălalt.

Reclame