Dereglări

de zanbizarrblog

22799_401981349875613_379291090_n

 

Erau camere de tranzit

spații înalte

cu lumini de neon irizând din tavan

ca niște semnale de alarmă

mașini galbene dintr-un vis în altul

 

aceleași gânduri, transporturi-cioturi de brațe

cu chipuri psycho în palme

înghițite într-un maelstrom sub pământ

 

 

Înserarea,

câinii de pe lângă blocuri,

știrile de pretutindeni-audio/video,

“prin viu grai”,  din mână în mână,

evenimente care concurează la poli și apoi

se strâng cu furie în centru;

colonii flămânde, unite să destrame

imperii.

 

Fiecare alege,

domină,

interpretează,

mănâncă,

doarme,

fute,

fumează-

ceasuri vechi ticăind

în ploaie,

nevroze-

diagrame.

 

**

Am privit pe balcon. O tipă goală, înaltă, cu părul cârlionțat,

până la umeri, își turna ceai exotic dintr-un samovar.

Orașul ăsta mic pare că se hrănește din energia ei și capătă

dintr-odată anvergura unei metropole agitate. Un babilon de voci,

supermarketuri, cazinouri.

Clădiri zgârie nori, motoare, mașinării aerodinamice.

 

 

În cameră se împart

altfel de evenimente-pe care le-am

mai visat-

și asta ar trebui să-mi trezească tot felul de demoni.

Dar nu mai caut nici un sens. Un gadget inedit pe care ai putea

din curiozitate să apeși butonul Play,

pe un ecran mic s-ar derula o arhivă haotică.

 

Într-un colț semiobscur: un tip care seamănă cu Geoffrey Rush

fute hardcore o asiatică. Doggystyle. Din picioare. Îi dă palme

peste fund. O mușcă brutal de umăr.

 

Într-un alt colț: umbrele unor puști

care se îmbrâncesc

și din atâta joacă, unii cad.

 

Dacă ar suna acum cineva la ușă, o clipă

m-aș gândi la consecințe,

cineva, undeva,

să nu fi înregistrat ce s-a întâmplat aici.

 

Dacă ar suna acum cineva la ușă,

aș vrea să fie un tip cu statură,

echilibrat, puternic,

care nu s-ar clinti în fața nimănui.

Să-l întreb despre viață. Să-mi umple camera cu viață.

 

Reclame