Totem&taboo

de zanbizarrblog

Ea mi-ar spune: Forget the punk, I pack the funk,

când aș privi orașul noaptea de pe balcon, cu un pet de bere lângă,

așteptând dimineața să înghită valuri de memorie,

când, pe hol, aproape să ieșim pe ușă, aș uita să îi adaug cărțile preferate

în geamantan.

când mi-aș desfășura lejer alte obiceiuri și ea s-ar simți neglijată pe canapea,

butonând telefonul.

Ea mi-ar spune: You gotta keep the devil way down

in the hole

(cu o voce alintată),

pe ecran ar rula Coffee and Cigarettes-ne-am simți

la rândul nostru filmați de undeva din stradă

și reflectorul ar străluci până în oase, ca un meteorit înainte de explozie-

ea ar purta ochelarii de citit, părul desprins,

și blândă, aproape somnoroasă,

și-ar sprijini obrazul de umărul meu și mi-ar descleșta încet pumnul.

Ea ar găti papară și s-ar foi prin bucătărie, eu aș privi-o cu nerăbdarea

unui luptător de K1,

aș privi-o ca un scriitor sud-american gâfâind în fața mașinii de scris,

cu un trabuc în gură și un harem de pisici în jur,

într-un moment de writing block

ea ar aranja tacâmurile pe masă, eu i-aș săruta gâtul și umerii,

mi-aș coborî mâna între coapsele ei.

Ea mi-ar spune: The richest man in Babylon,

și mi-ar sări în brațe

ca o fetiță autistă, plină de bucurie-

am fi ca doi naufragiați uitați de ani în sălbăticie,

noaptea foșnetul copacilor și haitele de animale în căutare

de hrană.

Şi lumea de dincolo de ape,
şi limba pe care am cedat-o într-o noapte
unui varan de Komodo

etnerthevoid2