***

de zanbizarrblog

Image

 

Din când în când, vine fericirea. O cămilă păşind încet pe nisipul fierbinte. Cu capul călăreţului pe cocoaşă, ca o cutie muzicală cu vise. Gura e un difuzor din care se aude Tom Waits, ochii un ecran pe care rulează un playlist interminabil. Capul are rădăcini, din care şiroiesc picături de sânge, smuls dintr-un pământ care se înălţa.

Din când în când, vine fericirea. Ca o rudă îndepărtată din State, despre care ştii foarte puţin, pe care ai văzut-o doar în unele sărbători ilegale. Din poveştile altora, din proiecţiile tale. Eşti în pragul uşii, surprins. Un tip înalt, îmbrăcat într-un palton cafeniu şi o pălărie amish pe cap. Braţe lungi şi subţiri, ochi albaştri, zâmbind. Te atinge încet pe creştet şi ochii ţi se închid.

Eşti un saxofon într-un bar îmbâcsit de fum din Louisiana, un ghiveci cu flori quilling pe un balcon din cărămidă roşie în Buenos Aires, în spatele unei femei goale care fumează, o mansardă părăsită în care miroase a cărţi şi mirodenii, o lanternă într-o hală, un avion prăbuşit în junglă, o melodie care călătoreşte prin aer, imponderabilă, un bătrân mut care pescuieşte, cu o pisică neagră pe umăr,  un iepure alb ascuns într-un cimitir de maşini vechi care observă şi notează pe un caiet mare.

Te trezeşti dintr-odată şi îţi spui : Unele lucruri trebuie să le chemi spre tine şi ele vor veni.

 

 

Reclame